Cand veniti „acasa”?

Mi-e tare drag de mama cand ma intreaba daca venim acasa. As raspunde intr-o suflare „vin in 2-3 ore” si mi-as dori din tot sufletul sa fie asa de simplu.

Au trecut usor zece ani de cand am mai multe case. Zece ani de cand vanez obsedata zboruri ieftine pe ruta Viena – Cluj (si niciodata nu sunt ieftine). Zece ani de cand venitul meu acasa este un eveniment major pentru toata familia, discutat si planuit mai intensiv decat orice Craciun.

*

De fiecare data cand aterizeaza Taromul, ma invaluieste o senzatie de bine… Un fel de reintalnire cu frumusetea copilariei, cu lumea in care totul era in regula. Stiu ca mama si tata ne asteapta deja in aeroport de minim o ora, sa fie siguri ca sunt la timp. Copilu’ este in extaz ca il las sa fuga mai repede de la hala de bagaje spre bunici. (Aeroportul fiind foarte mic, vorbim de o distanta de cativa metri).

Sotul din dotare exerseaza constiincios vocabularul…repeta Servus, ce faci? si Bine v-am gasit. Uneori, il invat si chestii funny gen Eu sunt un ursuletz venit de pe alta planeta sau  Papusa, iesim la o savarina? sau Eu sunt un mafiot deghizat. Da bine, mai ales la control la pasapoarte 🙂 Continuarea

Anunțuri

Despre soacre, cu dragoste

Prietenul R convoaca intalnire de urgenta la mine in birou, are neaparat nevoie de sfatul meu. Ma gandesc initial ca vrea ceva ajutor la un proiect. Cand vine momentul intalnirii, R. se aseaza la masa si incepe sa fumeze tigara dupa tigara… Astfel ca am in birou un barbat in toata firea cu palpitatii, pentru ca soacra-sa vrea sa se mute la ei… si el nu stie cum sa iasa din necaz.

Normal, nici eu n-as avea chef sa impart 4 camere (dintre care una birou) cu soacra. Nici 20 de camere, daca tot vorbim… Dar cum sa-i comunice R nevestei ca n-o suporta pe mama ei? Cum sa-i spuna, dupa atatia ani de casnicie, ca el este in extaz pentru ca ii despart 1300 de km…? Cum sa iasa basma curata?

Am inceput sa ma gandesc la soacrele prietenilor mei. A. este clar norocoasa si conduce detasat. Continuarea

Mi-a dat liber. Pe Facebook!

Disclaimer: fara panica, n-am luat liber de la barbat (poate ca ma cunoaste prea bine si stie ca urmarile… in fine…:D).

***

Cand aud la adolescenti ca (nu mai) sunt impreuna si ca isi comunica informatia asta pe Facebook, imi vine sa rad. Si uite ca mi-a trecut amuzamentul, pentru ca am servit-o si eu, om doamna in toata firea.

Am luat liber de la o prietena. Pe F a c e b o o k. Continuarea

#JeSuisCharlie #JeSuisAhmedMerabet

M-am gandit foarte mult daca vreau sa mai bag paie pe focul internetului cu un post despre #CharlieHebdo.

Am simtit nevoia sa scriu, citind pe net diverste comentarii stupide gen „pai francezii i-au provocat pe teroristi”. Comentariile astea vin de la aceiasi retarzi care spun ca femeia isi cere bataia sau ca un copil care nu stie ce-i aia palma la fund nu e copil… Surprinzator? Pentru mine, nu prea…

Alte pareri stupide condamna „islamul”. Pentru ca „Islamul” este asa o chestie universal valabila, un „fenomen”… Daca vorbim de Hitler, oare putem condamna „crestinismul”? Nu suntem toti oameni, inainte de toate?

In ultimele atentate de la Paris, un politist musulman a murit aparand dreptul jurnalistilor francezi la libertatea de exprimare. Flash news, asta inseamna: inclusiv dreptul lor de a face misto de profetul lui. Continuarea

Imi place de noi

Eu sunt cam apolitică de felul meu. Am plecat din Romania de zece ani… De atunci, am doua „case”.
Ma simt excelent in Austria, mi-am găsit locul. Am cumpărat o casa, intr-o comunitate simpatica. Avem prieteni, ne știe brutarul, hotelierul, șeful de restaurant… Ma simt acasă.
De asemenea, ma bucur nespus când ajung acasă la mama cu familia mea. Ii arat copilului unde am mers la școala, la gradinita. Brutarul nu ma mai stie, ca e „nou”. Dar unii șefi de restaurante, da… 🙂 si acolo, tot acasa ma simt.
Ce legătura are asta cu alegerile? Pai imi pasa. Continuarea

Lately

Va multumesc din suflet pentru fiecare mesaj si gand bun. Sunt surprinsa si foarte impresionata ca blogul meu „traieste” prin voi, chiar daca eu n-am prea fost prin peisaj.

In ultimele luni, am facut multe, multe „chestii”. De exemplu:

Am construit imperii

Duminica, am terminat cateva vile cu gradini si piscine, o statie de benzina si trei blocuri de apartamente. Cand am vrut sa facem niste garaje, ni s-au terminat piesele de Lego.

Am castigat un premiu

Premiul parintilor care pot sa calce pe piese de lego fara sa injure si/ sau sa planga. De 3 ori consecutiv. A patra oara…

Am salvat omenirea

Pentru ca am depistat din timp niste pete pe camasa, inainte ca EL sa mearga la birou; pentru ca am gasit tricoul preferat, fara de care nu poate odrasla la gradinita; pentru ca am cumparat destul vin, sa avem cand vin musafirii.

Luxury moments 

Cum ar fi: odrasla nu se mai trezeste noaptea, mai deloc –> somn linistit. Cel putin 15 minute pentru mine, zilnic. Ordine in inbox (finally!).

Ultra luxury moments 

Quality time. Quality people. Special moments.

Am plans 

Am depasit situatii ultra naspa, probabil printre cele mai dureroase din viata mea. Dintr-o data, am deschis ochii si am vazut niste Oameni deosebiti, luptand alaturi de mine. Fara sa le cer ajutorul, fara sa nimic. This is how unconditional love and friendship feels like.

Am ras 

Pentru ca si chestiile de kko trec. Si daca nu trec, tot am ras printre randuri.

Am fost mandra de mine 

Am gasit, in sfarsit, my favourite nail polish. N-am incercat decat vreo suta de variatiuni in ultimii 15 ani. But I DID IT!

And now I’m back. Hello 🙂