Despre soacre, cu dragoste

Prietenul R convoaca intalnire de urgenta la mine in birou, are neaparat nevoie de sfatul meu. Ma gandesc initial ca vrea ceva ajutor la un proiect. Cand vine momentul intalnirii, R. se aseaza la masa si incepe sa fumeze tigara dupa tigara… Astfel ca am in birou un barbat in toata firea cu palpitatii, pentru ca soacra-sa vrea sa se mute la ei… si el nu stie cum sa iasa din necaz.

Normal, nici eu n-as avea chef sa impart 4 camere (dintre care una birou) cu soacra. Nici 20 de camere, daca tot vorbim… Dar cum sa-i comunice R nevestei ca n-o suporta pe mama ei? Cum sa-i spuna, dupa atatia ani de casnicie, ca el este in extaz pentru ca ii despart 1300 de km…? Cum sa iasa basma curata?

Am inceput sa ma gandesc la soacrele prietenilor mei. A. este clar norocoasa si conduce detasat. Continuarea

Mi-a dat liber. Pe Facebook!

Disclaimer: fara panica, n-am luat liber de la barbat (poate ca ma cunoaste prea bine si stie ca urmarile… in fine…:D).

***

Cand aud la adolescenti ca (nu mai) sunt impreuna si ca isi comunica informatia asta pe Facebook, imi vine sa rad. Si uite ca mi-a trecut amuzamentul, pentru ca am servit-o si eu, om doamna in toata firea.

Am luat liber de la o prietena. Pe F a c e b o o k. Continuarea

Povestea unui model

L-am cunoscut pe A. intamplator, intr-un bar vienez. Asteptand sa-mi achit factura la bar dupa o seara cu fetele, m-a abordat un tip mult prea insistent, iar A. mi-a sarit in ajutor. Cheesy.

I-am multumit si am inceput o conversatie chiar foarte interesanta, pentru ca avea acea combinatie ideala de charisma, inteligenta, umor si un aspect fizic foarte placut. Toata discutia si tot interesul meu s-a dezumflat cand am aflat ca A. este model profesionist, venit in Viena pentru un fashion show pentru Versace. Cat de open minded pretind eu sa fiu, a fost greu sa calmez avalansa parerilor preconcepute.

A. era, totusi, foarte istet si m-a prins „Don’t judge me for being a model. I am also a pilot with an university degree„. Clar, ca nu ajungea un stereotip 😀  Continuarea

Nunta la tara in Austria

Pentru ca sunt intrebata, deseori, cum sunt „nuntile afara”, va povestesc despre cateva nunti la care am participat.

Incep seria cu nunta in provincie, printre preferatele mele. Undeva, in Austria, aproape de un oras mai mare, intr-un sat cu aproximativ 200  de suflete si un peisaj ca-n pozele de revista.

Mirii: ea s-a nascut in zona si a cumparat casa in tinerete. Lucreaza in oras, un job cu multa responsabilitate intr-o firma renumita. L-a cunoscut pe el, au avut o relatie la distanta. A cerut-o si s-au mutat in satul idilic, visand la o oaza de liniste dupa zilele stresante la servici. In schimb, au gasit nu doar liniste, ci si o comunitate de oameni total diferiti fata de ei, dar deosebit de primitori. Imi povestea, deseori, ca ma intelege foarte bine ca si „expat”, pentru ca si el este o „vinitura” in acel sat.

Nunta

Ne asteptam la o petrecere foarte „down to earth”, adica o nunta simpla si frumoasa, la tara. Am dat de o atmosfera de sarbatoare, deloc simandicoasa, dar atat de plina de dragoste si fericire. Atitudinea asta relaxata si bunul gust au contribuit la punerea in evidenta a esentialului: oamenii si dragostea. N-a fost nimic prea mult, prea strident, prea obositor, prea oricum. Continuarea

Non-sense detox

Cred ca va intrebati de ce n-am mai scris.

Simplu: non-sense detox. Titlul rezuma foarte bine trairile mele din ultimele luni. Am inceput, dupa raceli si perioade obositoare la servici, sa fiu mult prea obosita, prea nemultumita, prea irascibila. Desi nu exteriorizam prea mult, simteam ca echilibrul meu obisnuit s-a pierdut, undeva intre cinci predari de proiecte si doua sesiuni de spalat haine.

A fost cam naspa, oameni buni. Acest echilibru (nu prea e armonios, dar este, pentru mine, un echilibru), conteaza atat de mult. Printre altele, pentru ca reprezinta, pe langa dragoste, cafea si ciocolata, un motor esential al creativitatii mele.

Dar creativitatea mea s-a blocat.

Nu mi-am dat seama instant… dar a fost o situatie care m-a „luminat” repede. Cum? Sa va povestesc:

O prietena imi da telefon sambata seara. Probleme mari, suferinta, drama, sfarsitul lumii. M-a rugat, printre lacrimi de crocodil, sa o ajut intr-o situatie legata de servici. Dupa ce am investit o jumatate de zi cu prietena in cauza si am gasit solutii, m-am bucurat ca am facut o fapta buna si ma pregateam de un film bun. NOT. Prietena m-a sunat, din nou, peste cateva ore, cu aceleasi lacrimi de crocodil, sa o mai ajut. Daca se poate, pe loc.

Atunci, mi-a ajuns. Eram obosita, mi-am sacrificat Sfanta Duminica, am oferit solutii (pro bono, se intelege), ca sa experimentez nesimtirea omului (adica sa mai stau vreo 5 ore noaptea, sa o mai indrum putin, ca ea plange si nu mai poate).

Prietena a trebuit sa accepte ca orice situatie care nu este de „viata si de moarte” poate sa astepte pana luni, ca o firma nu are probleme „subite” (ci se formeaza, in timp) si ca un consultant economic lucreaza de luni – vineri, pe un tarif orar. Ea spera un fel de magie alba intr-o duminica insorita, pe timpul si nervii mei.

Iar eu, eu m-am luminat brusc de ce mi-am pierdut zen-ul si feng shui-ul. Continuarea

Povestea mea de Valentine

Post it heartsPe atunci nu eram doamna, insa abureala dintre mine si domnu’ devenea din ce in ce mai serioasa. Totusi, parca nu atat de serioasa ca sa ne mutam impreuna. Intamplator, am gasit un apartament vienez superb, asa ca femeia independenta s-a pus pe carat cartoane si valize.

Fericirea mea atingea cote maxime, pentru ca imi permiteam, dupa ani de munca, un loc al meu, un acasa. Era un spatiu magic intr-o cladire tipic vieneza. Elementele noi erau imbinate foarte armonios cu stilul vechi, asadar aveam ferestre inalte, incaperi  aerisite si  finisaje moderne. Totul intr-o zona linistita, la cateva minute de faimoasa Mariahilfer Straße. 

Ca sa evit senzatia ciudata de „nu ne mutam impreuna, desi n-ar fi rau, dar nu am chef, asa ca hai totusi la mutat cartoane” si ca sa ma bucur de realizarea mea, am apelat la serviciile unei firme de mutari. Profesionisti oamenii, au reusit sa transporte 50 de cartoane (jumate carti, jumate haine) si mobila pentru trei camere intr-o zi. O prietena a stat in apartamentul vechi, eu in cel nou si baietii se plimbau de zor prin Viena. Continuarea