#JeSuisCharlie #JeSuisAhmedMerabet

M-am gandit foarte mult daca vreau sa mai bag paie pe focul internetului cu un post despre #CharlieHebdo.

Am simtit nevoia sa scriu, citind pe net diverste comentarii stupide gen „pai francezii i-au provocat pe teroristi”. Comentariile astea vin de la aceiasi retarzi care spun ca femeia isi cere bataia sau ca un copil care nu stie ce-i aia palma la fund nu e copil… Surprinzator? Pentru mine, nu prea…

Alte pareri stupide condamna „islamul”. Pentru ca „Islamul” este asa o chestie universal valabila, un „fenomen”… Daca vorbim de Hitler, oare putem condamna „crestinismul”? Nu suntem toti oameni, inainte de toate?

In ultimele atentate de la Paris, un politist musulman a murit aparand dreptul jurnalistilor francezi la libertatea de exprimare. Flash news, asta inseamna: inclusiv dreptul lor de a face misto de profetul lui. Continuarea

Anunțuri

Imi place de noi

Eu sunt cam apolitică de felul meu. Am plecat din Romania de zece ani… De atunci, am doua „case”.
Ma simt excelent in Austria, mi-am găsit locul. Am cumpărat o casa, intr-o comunitate simpatica. Avem prieteni, ne știe brutarul, hotelierul, șeful de restaurant… Ma simt acasă.
De asemenea, ma bucur nespus când ajung acasă la mama cu familia mea. Ii arat copilului unde am mers la școala, la gradinita. Brutarul nu ma mai stie, ca e „nou”. Dar unii șefi de restaurante, da… 🙂 si acolo, tot acasa ma simt.
Ce legătura are asta cu alegerile? Pai imi pasa. Continuarea

Lately

Va multumesc din suflet pentru fiecare mesaj si gand bun. Sunt surprinsa si foarte impresionata ca blogul meu „traieste” prin voi, chiar daca eu n-am prea fost prin peisaj.

In ultimele luni, am facut multe, multe „chestii”. De exemplu:

Am construit imperii

Duminica, am terminat cateva vile cu gradini si piscine, o statie de benzina si trei blocuri de apartamente. Cand am vrut sa facem niste garaje, ni s-au terminat piesele de Lego.

Am castigat un premiu

Premiul parintilor care pot sa calce pe piese de lego fara sa injure si/ sau sa planga. De 3 ori consecutiv. A patra oara…

Am salvat omenirea

Pentru ca am depistat din timp niste pete pe camasa, inainte ca EL sa mearga la birou; pentru ca am gasit tricoul preferat, fara de care nu poate odrasla la gradinita; pentru ca am cumparat destul vin, sa avem cand vin musafirii.

Luxury moments 

Cum ar fi: odrasla nu se mai trezeste noaptea, mai deloc –> somn linistit. Cel putin 15 minute pentru mine, zilnic. Ordine in inbox (finally!).

Ultra luxury moments 

Quality time. Quality people. Special moments.

Am plans 

Am depasit situatii ultra naspa, probabil printre cele mai dureroase din viata mea. Dintr-o data, am deschis ochii si am vazut niste Oameni deosebiti, luptand alaturi de mine. Fara sa le cer ajutorul, fara sa nimic. This is how unconditional love and friendship feels like.

Am ras 

Pentru ca si chestiile de kko trec. Si daca nu trec, tot am ras printre randuri.

Am fost mandra de mine 

Am gasit, in sfarsit, my favourite nail polish. N-am incercat decat vreo suta de variatiuni in ultimii 15 ani. But I DID IT!

And now I’m back. Hello 🙂

Non-sense detox

Cred ca va intrebati de ce n-am mai scris.

Simplu: non-sense detox. Titlul rezuma foarte bine trairile mele din ultimele luni. Am inceput, dupa raceli si perioade obositoare la servici, sa fiu mult prea obosita, prea nemultumita, prea irascibila. Desi nu exteriorizam prea mult, simteam ca echilibrul meu obisnuit s-a pierdut, undeva intre cinci predari de proiecte si doua sesiuni de spalat haine.

A fost cam naspa, oameni buni. Acest echilibru (nu prea e armonios, dar este, pentru mine, un echilibru), conteaza atat de mult. Printre altele, pentru ca reprezinta, pe langa dragoste, cafea si ciocolata, un motor esential al creativitatii mele.

Dar creativitatea mea s-a blocat.

Nu mi-am dat seama instant… dar a fost o situatie care m-a „luminat” repede. Cum? Sa va povestesc:

O prietena imi da telefon sambata seara. Probleme mari, suferinta, drama, sfarsitul lumii. M-a rugat, printre lacrimi de crocodil, sa o ajut intr-o situatie legata de servici. Dupa ce am investit o jumatate de zi cu prietena in cauza si am gasit solutii, m-am bucurat ca am facut o fapta buna si ma pregateam de un film bun. NOT. Prietena m-a sunat, din nou, peste cateva ore, cu aceleasi lacrimi de crocodil, sa o mai ajut. Daca se poate, pe loc.

Atunci, mi-a ajuns. Eram obosita, mi-am sacrificat Sfanta Duminica, am oferit solutii (pro bono, se intelege), ca sa experimentez nesimtirea omului (adica sa mai stau vreo 5 ore noaptea, sa o mai indrum putin, ca ea plange si nu mai poate).

Prietena a trebuit sa accepte ca orice situatie care nu este de „viata si de moarte” poate sa astepte pana luni, ca o firma nu are probleme „subite” (ci se formeaza, in timp) si ca un consultant economic lucreaza de luni – vineri, pe un tarif orar. Ea spera un fel de magie alba intr-o duminica insorita, pe timpul si nervii mei.

Iar eu, eu m-am luminat brusc de ce mi-am pierdut zen-ul si feng shui-ul. Continuarea

Ce-am facut azi

cand teoretic, am facut blau. 

Nu am reusit (sau nu am fost destul de bolnava ca) sa stau in pat, dar am preferat activitati sedentare. Mi-am pregatit revistele, cartile si gadgeturile. Am dormit ieri (marti) cam toata dupamasa si toata noaptea, astfel ca mi-am revenit mult. 

Dupa ce au plecat baietii spre gradinita, respectiv munca, am savurat o cafea. Trebuia musai sa profit de situatie, printre un sirop de tuse si trei ceaiuri, sa stau miercuri la ora 8:30 in casa, in pijama, in l i n i s t e. Sa nu am de ajuns la sedinte, sa nu am de dat telefoane, sa nu ma astepte nimeni la birou, sa nimic.

Barbatul m-a sunat, sa se asigure, inca o data, ca nu lucrez. Continuarea

Despre făcut nimic

Austriecii au o expresie: „blau machen”. Se traduce prin decizia, deseori spontana, de a nu face nimic sau de a amâna treaba/ jobul/activitatea care ar trebui executata pe moment. In loc de obligația in sine, se va prefera o activitate de relaxare.

Când mai aud cum oamenii îmi comunica nonsalant ca ei azi fac „blau” sunt cam iritata. Cum sa ti se rupă de servici, sa-ti pui palma-n dos, sa-ti iei liber…si sa mai spui si adevarul? Cum?

Totul pana azi. Cred ca am servit o raceala, probabil adusă de copil de la gradinita, astfel ca ma simteam aiurea. La birou, aveam impresia ca trăiesc ziua in reluare, in slow motion.
M-a prins bărbatul din dotare la telefon si mi-a spus foarte calm: Ești răcită. Mergi la medic si fa azi blau. Continuarea

Asemanarea dintre BOR si Chuck Norris

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, considera ca au puteri supranaturale

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, ignora legea si isi fac dreptatea lor

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, cred ca pot sa ne arate calea dreptatii si a adevarului

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, cred in valorile morale, dar asteapta sa le aplice altii

Sunt intrigata de cazul Iuliei, pentru ca reflecta o societate romaneasca plina de dogma crestina dusa la un extremism absurd. De aici si pana la musulmanii care se sinucid pentru „cauze nobile” nu mai avem un drum prea lung de parcurs.  Continuarea