Povestea unui model

L-am cunoscut pe A. intamplator, intr-un bar vienez. Asteptand sa-mi achit factura la bar dupa o seara cu fetele, m-a abordat un tip mult prea insistent, iar A. mi-a sarit in ajutor. Cheesy.

I-am multumit si am inceput o conversatie chiar foarte interesanta, pentru ca avea acea combinatie ideala de charisma, inteligenta, umor si un aspect fizic foarte placut. Toata discutia si tot interesul meu s-a dezumflat cand am aflat ca A. este model profesionist, venit in Viena pentru un fashion show pentru Versace. Cat de open minded pretind eu sa fiu, a fost greu sa calmez avalansa parerilor preconcepute.

A. era, totusi, foarte istet si m-a prins „Don’t judge me for being a model. I am also a pilot with an university degree„. Clar, ca nu ajungea un stereotip 😀  Continuarea

Nunta la tara in Austria

Pentru ca sunt intrebata, deseori, cum sunt „nuntile afara”, va povestesc despre cateva nunti la care am participat.

Incep seria cu nunta in provincie, printre preferatele mele. Undeva, in Austria, aproape de un oras mai mare, intr-un sat cu aproximativ 200  de suflete si un peisaj ca-n pozele de revista.

Mirii: ea s-a nascut in zona si a cumparat casa in tinerete. Lucreaza in oras, un job cu multa responsabilitate intr-o firma renumita. L-a cunoscut pe el, au avut o relatie la distanta. A cerut-o si s-au mutat in satul idilic, visand la o oaza de liniste dupa zilele stresante la servici. In schimb, au gasit nu doar liniste, ci si o comunitate de oameni total diferiti fata de ei, dar deosebit de primitori. Imi povestea, deseori, ca ma intelege foarte bine ca si „expat”, pentru ca si el este o „vinitura” in acel sat.

Nunta

Ne asteptam la o petrecere foarte „down to earth”, adica o nunta simpla si frumoasa, la tara. Am dat de o atmosfera de sarbatoare, deloc simandicoasa, dar atat de plina de dragoste si fericire. Atitudinea asta relaxata si bunul gust au contribuit la punerea in evidenta a esentialului: oamenii si dragostea. N-a fost nimic prea mult, prea strident, prea obositor, prea oricum. Continuarea

Non-sense detox

Cred ca va intrebati de ce n-am mai scris.

Simplu: non-sense detox. Titlul rezuma foarte bine trairile mele din ultimele luni. Am inceput, dupa raceli si perioade obositoare la servici, sa fiu mult prea obosita, prea nemultumita, prea irascibila. Desi nu exteriorizam prea mult, simteam ca echilibrul meu obisnuit s-a pierdut, undeva intre cinci predari de proiecte si doua sesiuni de spalat haine.

A fost cam naspa, oameni buni. Acest echilibru (nu prea e armonios, dar este, pentru mine, un echilibru), conteaza atat de mult. Printre altele, pentru ca reprezinta, pe langa dragoste, cafea si ciocolata, un motor esential al creativitatii mele.

Dar creativitatea mea s-a blocat.

Nu mi-am dat seama instant… dar a fost o situatie care m-a „luminat” repede. Cum? Sa va povestesc:

O prietena imi da telefon sambata seara. Probleme mari, suferinta, drama, sfarsitul lumii. M-a rugat, printre lacrimi de crocodil, sa o ajut intr-o situatie legata de servici. Dupa ce am investit o jumatate de zi cu prietena in cauza si am gasit solutii, m-am bucurat ca am facut o fapta buna si ma pregateam de un film bun. NOT. Prietena m-a sunat, din nou, peste cateva ore, cu aceleasi lacrimi de crocodil, sa o mai ajut. Daca se poate, pe loc.

Atunci, mi-a ajuns. Eram obosita, mi-am sacrificat Sfanta Duminica, am oferit solutii (pro bono, se intelege), ca sa experimentez nesimtirea omului (adica sa mai stau vreo 5 ore noaptea, sa o mai indrum putin, ca ea plange si nu mai poate).

Prietena a trebuit sa accepte ca orice situatie care nu este de „viata si de moarte” poate sa astepte pana luni, ca o firma nu are probleme „subite” (ci se formeaza, in timp) si ca un consultant economic lucreaza de luni – vineri, pe un tarif orar. Ea spera un fel de magie alba intr-o duminica insorita, pe timpul si nervii mei.

Iar eu, eu m-am luminat brusc de ce mi-am pierdut zen-ul si feng shui-ul. Continuarea

Ce-am facut azi

cand teoretic, am facut blau. 

Nu am reusit (sau nu am fost destul de bolnava ca) sa stau in pat, dar am preferat activitati sedentare. Mi-am pregatit revistele, cartile si gadgeturile. Am dormit ieri (marti) cam toata dupamasa si toata noaptea, astfel ca mi-am revenit mult. 

Dupa ce au plecat baietii spre gradinita, respectiv munca, am savurat o cafea. Trebuia musai sa profit de situatie, printre un sirop de tuse si trei ceaiuri, sa stau miercuri la ora 8:30 in casa, in pijama, in l i n i s t e. Sa nu am de ajuns la sedinte, sa nu am de dat telefoane, sa nu ma astepte nimeni la birou, sa nimic.

Barbatul m-a sunat, sa se asigure, inca o data, ca nu lucrez. Continuarea

Despre făcut nimic

Austriecii au o expresie: „blau machen”. Se traduce prin decizia, deseori spontana, de a nu face nimic sau de a amâna treaba/ jobul/activitatea care ar trebui executata pe moment. In loc de obligația in sine, se va prefera o activitate de relaxare.

Când mai aud cum oamenii îmi comunica nonsalant ca ei azi fac „blau” sunt cam iritata. Cum sa ti se rupă de servici, sa-ti pui palma-n dos, sa-ti iei liber…si sa mai spui si adevarul? Cum?

Totul pana azi. Cred ca am servit o raceala, probabil adusă de copil de la gradinita, astfel ca ma simteam aiurea. La birou, aveam impresia ca trăiesc ziua in reluare, in slow motion.
M-a prins bărbatul din dotare la telefon si mi-a spus foarte calm: Ești răcită. Mergi la medic si fa azi blau. Continuarea

Asemanarea dintre BOR si Chuck Norris

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, considera ca au puteri supranaturale

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, ignora legea si isi fac dreptatea lor

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, cred ca pot sa ne arate calea dreptatii si a adevarului

* Atat BOR, cat si Chuck Norris, cred in valorile morale, dar asteapta sa le aplice altii

Sunt intrigata de cazul Iuliei, pentru ca reflecta o societate romaneasca plina de dogma crestina dusa la un extremism absurd. De aici si pana la musulmanii care se sinucid pentru „cauze nobile” nu mai avem un drum prea lung de parcurs.  Continuarea