Despre cuvantul anului, the Austrian style

Austriecii au un stil excelent de a „impacheta” mesajele neplacute in cuvinte care suna bine, care nu jignesc sau nu deranjeaza aparent. Deseori, strainii au senzatia ca nu inteleg pe ce lume traiesc si interpreteaza asta ca „austriacu’ zice una si face alta”.

Daca vreun austriac va spune ca proiectul vostru suna „interesant”, inseamna ca e naspa de tot si sortit esecului. Daca auziti vreodata de la cineva „sper sa reusim sa ne vedem”, fara un numar de telefon sau o propunere (semi)concreta, intelegeti ca nici gand sa va cheme la cafea.

In Austria se voteaza din 1999 cuvantul anului. OEWORT, o initiativa a Universitatii din Graz si APA (care sprijina Departamentul de cercetare a germanei austriece), cheama lumea la vot. Categoriile sunt: cuvantul anului, ne- sau anti-cuvantul anului, cuvantul anului pentru tineret, vorba/ zicala anului si anti-zicala anului. (Credeti ca toate categoriile astea suna aiurea in germana? Nu, ei au folosit doar un cuvant/ categorie).

Iar ca sa va amuzati si voi putin, va traduc niste cuvinte:

INSERATOR candidat pentru cuvantul anului, sens pozitiv:

Combinatie ironica, compusa din cuvintele intre Inserat (anunt publicitar) si Terminator.  Continuarea

Cresterea bilingva – anul trei

Sarbatorim in curand trei ani de cand dormim mai putin si de cand radem mai mult, trei ani superbi, de cand suntem parintii unui baietel.

Sarbatorim, de asemenea, trei ani de cand experimentam cresterea bilingva a piticului. Cateva ganduri despre aventura noastra, fiind intrebata deseori despre asta.

Despre noi

Relatie binationala (eu romanca, el austriac), traim in Austria. Vorbim germana (cu dialect austriac) de cand ne stim. Consortu’ se chinuie mult cu romana. Deja intelege conversatiile simple- medii si vorbeste putin. Stie sa-si comande o cafea si o friptura la restaurant, stie sa primeasca oaspeti si sa-i intrebe in romana daca vor cafea sau bere sau daca le e foame, somn, sete, frig, etc. Stie sa strige „copile, hai sa-ti dau pantalonii” si sa spuna „sfatosule!”. Si mai stie sa exclame: „Vaaaai, Sophie!” cand il tachinez. Continuarea

Dar tu de ce lucrezi?

De cand am devenit mama, am impresia ca uneori trebuie sa ma scuz ca indraznesc sa lucrez. Parca as fi in liceu si m-as ascunde in baie la scoala sa fumez o tigara, sa nu ma prinda directorul. Parca as fi traficanta de droguri. Parca as fi la o sedinta de AA din filmele americane

Salut. Eu sunt Sophie. I am a working mum. An entrepreneur.

Am trecut in revista cam toate experientele, de la priviri pline de mila si de simpatie, la replici gen „vai, dar copilul tau sufera cu siguranta„, la barfe „nu poti sa le ai pe toate, nu cred ca da randament la servici„, pana la statutul de „eroina”, de admiratie sau epitete gen feminista, emancipata.

It stopped being funny

Sunt socata ca rolul de mama este confundat cu singura vocatie din viata unei femei. Flash news, copilul meu este fericitul posesor a doua bucati de parinti: o mama si un tata. Continuarea