Iubeste-ti jobul si succesul vine de la sine. NOT

Din seria „citate care suna bine si sunt intelese gresit/ gandite aiurea”, din seria miturilor urbane despre retetele de succes si fericire, retete universal valabile, din seria oamenilor care-mi pun rabdarea la incercare… 🙂

Evit sa intru in detalii despre semnificatia „succesului” si a „fericirii” pentru fiecare dintre noi. Plec de la premiza ca notiunile astea sunt diferite, pentru ca si oamenii sunt la fel de diferiti. Unii oameni si-au definit targeturile astea minutios, iar altii au nevoie de o faza de gasire de sine, pentru a afla incotro. Si mai sunt si cei care traiesc doar clipa. Cred ca fiecare optiune are farmecul ei. Continuarea

„Prietena” mea de 74 de ani

O frumusete de femeie, imbracata elegant, machiata rafinat si coafata ca-n filme ne asteapta in fata portii. Pentru ca afara era inca zapada, a preferat sa curete toata zapada din fata portii si sa presare niste sare pe jos, ca sa poarte tocuri si sa nu alunece. Ne astepta, pentru ca mergeam impreuna la brunch.

“When people talk about the good old days, I say to people:  'It's not the days that are old, it's you that's old.' I hate the good old days. What is important is that today is good.”   Karl Lagerfeld

Karl Lagerfeld – ‘It’s not the days that are old, it’s you that’s old”.
Foto: (c) Sophieprinlume

Ne intampina cu un zambet cald si o imbratisare pentru fiecare, dupa care ne spune „Dar sper ca nu mi-ati luat cadou! DETEST cadourile!”.

Ajungem la restaurant, parcam. Eu deschid portiera, ajut copilul, iau geanta… dar ea ramane linistita pe scaunul din spate. Barbatul vietii mele zambeste, ii deschide portiera si ii ofera bratul. Zambesc si eu, o cunosc de mult timp si nu ma asteptam la nimic altceva.

La masa, isi comanda o bere mica, „de sete”, si imediat dupa un pahar de sampanie, sa inchinam. Chelnerii o tratau in stilul „vechi”, o curtau de-a dreptul, ca pe o adevarata doamna.

O intrebam ce mai face, cum sta cu dragostea. Si-ar dori si ea un prieten, acuma, la batranete. Dar parca nu se leaga, parca n-are noroc.  Continuarea

Never give up on something that you love. Really?

Cred ca deja am ajuns la punctul de saturatie pentru sfaturile astea filozofice. Toti trainerii astia motivationali incep cu basme de genul „sa nu renunti niciodata la ce-ti place”, etc etc. Probabil ca suna bine si ca oamenii vor sa creada in asta, au nevoie de speranta, au nevoie de cineva care are incredere in ei.

Dar ce te faci cand copilul tau, total pe langa un subiect, nu vrea sa renunte la el? Ce te faci, ca parinte responsabil, sau ca prieten, sau ca membru al familiei, cand vezi ca omul ala efectiv NU are talent deloc.

Cine esti tu, sa te pui cu Ghandi? Sau cu Octavian Paler? Sau cu restul „Dumnezeilor” autoproclamati de pe Facebook?  Continuarea