Cand veniti „acasa”?

Mi-e tare drag de mama cand ma intreaba daca venim acasa. As raspunde intr-o suflare „vin in 2-3 ore” si mi-as dori din tot sufletul sa fie asa de simplu.

Au trecut usor zece ani de cand am mai multe case. Zece ani de cand vanez obsedata zboruri ieftine pe ruta Viena – Cluj (si niciodata nu sunt ieftine). Zece ani de cand venitul meu acasa este un eveniment major pentru toata familia, discutat si planuit mai intensiv decat orice Craciun.

*

De fiecare data cand aterizeaza Taromul, ma invaluieste o senzatie de bine… Un fel de reintalnire cu frumusetea copilariei, cu lumea in care totul era in regula. Stiu ca mama si tata ne asteapta deja in aeroport de minim o ora, sa fie siguri ca sunt la timp. Copilu’ este in extaz ca il las sa fuga mai repede de la hala de bagaje spre bunici. (Aeroportul fiind foarte mic, vorbim de o distanta de cativa metri).

Sotul din dotare exerseaza constiincios vocabularul…repeta Servus, ce faci? si Bine v-am gasit. Uneori, il invat si chestii funny gen Eu sunt un ursuletz venit de pe alta planeta sau  Papusa, iesim la o savarina? sau Eu sunt un mafiot deghizat. Da bine, mai ales la control la pasapoarte 🙂 Continuarea

Anunțuri

Povestea unui model

L-am cunoscut pe A. intamplator, intr-un bar vienez. Asteptand sa-mi achit factura la bar dupa o seara cu fetele, m-a abordat un tip mult prea insistent, iar A. mi-a sarit in ajutor. Cheesy.

I-am multumit si am inceput o conversatie chiar foarte interesanta, pentru ca avea acea combinatie ideala de charisma, inteligenta, umor si un aspect fizic foarte placut. Toata discutia si tot interesul meu s-a dezumflat cand am aflat ca A. este model profesionist, venit in Viena pentru un fashion show pentru Versace. Cat de open minded pretind eu sa fiu, a fost greu sa calmez avalansa parerilor preconcepute.

A. era, totusi, foarte istet si m-a prins „Don’t judge me for being a model. I am also a pilot with an university degree„. Clar, ca nu ajungea un stereotip 😀  Continuarea

Nunta la tara in Austria

Pentru ca sunt intrebata, deseori, cum sunt „nuntile afara”, va povestesc despre cateva nunti la care am participat.

Incep seria cu nunta in provincie, printre preferatele mele. Undeva, in Austria, aproape de un oras mai mare, intr-un sat cu aproximativ 200  de suflete si un peisaj ca-n pozele de revista.

Mirii: ea s-a nascut in zona si a cumparat casa in tinerete. Lucreaza in oras, un job cu multa responsabilitate intr-o firma renumita. L-a cunoscut pe el, au avut o relatie la distanta. A cerut-o si s-au mutat in satul idilic, visand la o oaza de liniste dupa zilele stresante la servici. In schimb, au gasit nu doar liniste, ci si o comunitate de oameni total diferiti fata de ei, dar deosebit de primitori. Imi povestea, deseori, ca ma intelege foarte bine ca si „expat”, pentru ca si el este o „vinitura” in acel sat.

Nunta

Ne asteptam la o petrecere foarte „down to earth”, adica o nunta simpla si frumoasa, la tara. Am dat de o atmosfera de sarbatoare, deloc simandicoasa, dar atat de plina de dragoste si fericire. Atitudinea asta relaxata si bunul gust au contribuit la punerea in evidenta a esentialului: oamenii si dragostea. N-a fost nimic prea mult, prea strident, prea obositor, prea oricum. Continuarea

Non-sense detox

Cred ca va intrebati de ce n-am mai scris.

Simplu: non-sense detox. Titlul rezuma foarte bine trairile mele din ultimele luni. Am inceput, dupa raceli si perioade obositoare la servici, sa fiu mult prea obosita, prea nemultumita, prea irascibila. Desi nu exteriorizam prea mult, simteam ca echilibrul meu obisnuit s-a pierdut, undeva intre cinci predari de proiecte si doua sesiuni de spalat haine.

A fost cam naspa, oameni buni. Acest echilibru (nu prea e armonios, dar este, pentru mine, un echilibru), conteaza atat de mult. Printre altele, pentru ca reprezinta, pe langa dragoste, cafea si ciocolata, un motor esential al creativitatii mele.

Dar creativitatea mea s-a blocat.

Nu mi-am dat seama instant… dar a fost o situatie care m-a „luminat” repede. Cum? Sa va povestesc:

O prietena imi da telefon sambata seara. Probleme mari, suferinta, drama, sfarsitul lumii. M-a rugat, printre lacrimi de crocodil, sa o ajut intr-o situatie legata de servici. Dupa ce am investit o jumatate de zi cu prietena in cauza si am gasit solutii, m-am bucurat ca am facut o fapta buna si ma pregateam de un film bun. NOT. Prietena m-a sunat, din nou, peste cateva ore, cu aceleasi lacrimi de crocodil, sa o mai ajut. Daca se poate, pe loc.

Atunci, mi-a ajuns. Eram obosita, mi-am sacrificat Sfanta Duminica, am oferit solutii (pro bono, se intelege), ca sa experimentez nesimtirea omului (adica sa mai stau vreo 5 ore noaptea, sa o mai indrum putin, ca ea plange si nu mai poate).

Prietena a trebuit sa accepte ca orice situatie care nu este de „viata si de moarte” poate sa astepte pana luni, ca o firma nu are probleme „subite” (ci se formeaza, in timp) si ca un consultant economic lucreaza de luni – vineri, pe un tarif orar. Ea spera un fel de magie alba intr-o duminica insorita, pe timpul si nervii mei.

Iar eu, eu m-am luminat brusc de ce mi-am pierdut zen-ul si feng shui-ul. Continuarea

Povestea mea de Valentine

Post it heartsPe atunci nu eram doamna, insa abureala dintre mine si domnu’ devenea din ce in ce mai serioasa. Totusi, parca nu atat de serioasa ca sa ne mutam impreuna. Intamplator, am gasit un apartament vienez superb, asa ca femeia independenta s-a pus pe carat cartoane si valize.

Fericirea mea atingea cote maxime, pentru ca imi permiteam, dupa ani de munca, un loc al meu, un acasa. Era un spatiu magic intr-o cladire tipic vieneza. Elementele noi erau imbinate foarte armonios cu stilul vechi, asadar aveam ferestre inalte, incaperi  aerisite si  finisaje moderne. Totul intr-o zona linistita, la cateva minute de faimoasa Mariahilfer Straße. 

Ca sa evit senzatia ciudata de „nu ne mutam impreuna, desi n-ar fi rau, dar nu am chef, asa ca hai totusi la mutat cartoane” si ca sa ma bucur de realizarea mea, am apelat la serviciile unei firme de mutari. Profesionisti oamenii, au reusit sa transporte 50 de cartoane (jumate carti, jumate haine) si mobila pentru trei camere intr-o zi. O prietena a stat in apartamentul vechi, eu in cel nou si baietii se plimbau de zor prin Viena. Continuarea

Cum ar „trebui” sa fie relația perfecta si cum este realitatea

Atatea sfaturi glossy despre viata ideala, despre secretul relatiilor de succes, de lunga durata. Mie mi se par, deseori, mituri, de exemplu:

Gasiti timp minim o zi pe săptămana pentru un date 

asta e un sfat mai ales pentru familii sau cupluri de lunga durata.

teoretic, ar fi super cool sa am o dupămasa liberă sa merg la coafor, sa-mi găsesc o ținută si sa fiu odihnita pentru un date…sa-i zâmbesc bonei bine dispusă, cand ies din casa pe stilettos de 12 centimetri. Barbatul ma așteaptă la patru ace si ma scoate in oras. So Sex and The City. Continuarea

Si s-au certat fericiti pana la adanci batraneti

El a ales-o pentru ca i-a placut. Era frumoasa, feminina si putea s-o scoata in lume, nu-l facea de rusine.

Ea l-a ales pentru ca i-a placut. Nu era frumos, dar era destept, se bucura de o cariera de succes si o scotea in lume. Ceilalti candidati erau mai frumosi, mai amuzanti, insa nu aveau asa de mult succes.

S-au mutat impreuna dupa cateva luni de relatie si ea s-a schimbat. A renuntat la jobul promitator, ca sa-i faca lui de mancare in fiecare seara si sa-l bata la cap, sa se ia. Nu accepta sa stea „in pacat”. Continuarea