Despre spaga si normalitate

Nu stiu cum se simt alti expati, dar cand vad scandaluri din categoria „spaga in scoli” sau „politicianul X, acuzat de coruptie”, eu ma simt oarecum fericita ca am plecat din Romania. Este un sentiment total absurd, o stare de usurare.

In Romania nu imi gaseam pacea si linistea sufleteasca, pentru ca prea multe lucruri din viata de zi cu zi functionau prost sau deloc.

Cand am auzit de treaba asta cu atentiile pentru invatatoare, m-am gandit la mama. Pentru ca a refuzat sa „sponsorizeze” diversi stimabili de la scoala cu o vehementa de admirat, mama avea abonament permanent la directiune. Mergea de fiecare data cand era chemata, Continuarea

Anunțuri

Wonderwoman

Aveam o clienta foarte stresata, din principiu. Daca ploua, era stresata ca-si pateaza rochia si paltonul, iar daca era soare, era stresata ca se bronzeaza prea tare si soarele asta e periculos. O porecleam cu dragoste „Wonderwoman”.

Dacea avea Wonderowoman vreun deadline, isi facea o strategie pentru toate catastrofele naturale posibile, incluzand optiuni de genul „daca toata echipa se imbolnaveste de gripa stomacala”. Cu o saptamana inainte de deadline, ma aborda cu „Azi sa nu imi ceri nimic, sunt stresata!”

Isi cumpara pastile GingSengDingDong anti stress de la farmacie. Continuarea

Rasismul subtil

O concetateana plecata din copilarie din tara si stabilita in Germania a ajuns profesoara universitara.

Femeie de o inteligenta sclipitoare si de o frumusete incredibila.

Din pura intamplare, am nimerit la un curs de-al ei. Preda in engleza, vorbea cu un accent american foarte autentic, dar sunt momentele alea in viata, cand stii ca omul de langa tine e roman. Stii, chiar daca numele nu e romanesc, stii.

Eram studenta in vizita la facultatea respectiva, asa ca am intrebat si eu barfa in campus. Toti stiau ca profa e din America dar s-a stabilit in Germania de mult timp.

Am mai luat un curs la ea, deja ma simteam usor obsedata de intuitie si de curiozitate. Intr-o zi cu soare, am mers la ea in birou, sa o intreb ceva legat de curs, si cum politica usilor deschise functioneaza, m-a si primit.  Continuarea

Am revenit

Ultima luna a fost plina de treaba neprevazuta si asta e, am neglijat blogul.

Chiar daca sunt doar la inceput, am primit niste mailuri foarte simpatice si chiar am cativa followeri 🙂 yey.

Astazi am primit un telefon dramatic, de la o cunostiinta din Romania. Femeia ar fi platit unei firme de „consultanta” cateva sute de euroni, ca sa mearga in Austria sa lucreze ca ingrijitoare de batrani. Surpriza totala cand a realizat ca a ramas cu banii platiti in avans si nu mai da de acea „firma”.

Un checklist pentru toti care isi cauta joburi in strainatate:

– Orice firma de intermediere de joburi are un sediu, e inregistrata in vreun registru al comertului, etc. Verificati inainte!

– Nici o firma normala la cap nu cere comision in avans. Sunt unele care vor cere, dupa primul salar, o suma stabilita inainte, desi de obicei, recruiterii obtin comisioanele de la angajator si nu de la angajat. Perfect legal. Dar niciodata comisioane si taxe in avans, inafara de institutiile statului (de exemplu pentru permis de munca).

– De asemenea, un job fara un contract valid nu miroase bine. Contractele de munca de afara pot fi verificate, deseori pentru sume mici sau chiar gratis, de fortele de munca din tara respectiva. Pe langa asta, mai sunt asociatii garla care ajuta si stau la dispozitie pentru intrebari.

– Tot la contracte: nu semnati contracte de nici un fel, daca nu le intelegeti. E obligatia fiecaruia sa nu dea cu subsemnatul ca primarul.

– Necunoasterea legii nu este o scuza. Chiar daca firma sau Dumnezeu va promite ca veniti aici si o duceti regeste, ca nu aveti nevoie de acte sau mai stiu eu ce mituri stiintifico-fantastice, recomand un reality check.

Recomandarea mea: nu mergeti in strainatate „pe stanga”, fara un plan B si oameni care stiu in permanenta unde sunteti. Chiar daca suntem in faimoasa Uniune Europeana, se pot intampla multe.

– Sophie

Ce am invatat in strainatate

Sunt cat mai multi Romani care pleaca din tara si vor sa se stabileasca afara. Despre strainatate se vorbesc multe, se povestesc si mai multe, asa ca va prezint lista mea de mituri, bazata doar pe experientele personale.

# Nepotismul afara

Austriecii numesc asta „Freundlwirtschaft”, un fel de economie a prieteni(i)lor. Da, si afara conteaza cine esti, de unde vii, la ce scoala ai fost, daca il cunosti pe Xulescu si daca te place Ioneasca. Situatia pare diferita, fiind impachetata intr-un ambalaj discret si asezonata cu o portie de diplomatie atat de rafinata, incat este greu de interpretat.

Diferenta fata de Romania: o relatie iti deschide o usa, dar restul depinde doar de tine. Iar daca te tii te treaba, motivatia si munca se rasplatesc.

# Vei fi judecat

Discutiile despre capra vecinului sunt peste tot. In tarile germanice, nu le vei afla decat dupa multi, multi ani, in care vei invata din experienta sa interpretezi diplomatia (falsa). Este indicat sa nu judeci si tu, la randul tau (ceea ce este foarte greu) si sa inveti regulile jocului cat mai repede. Continuarea

The homeless guy on our front door

Am avut o zi foarte, foarte lunga si obositoare, mi-am vazut copilul doar o ora la pranz. Eram trista ca a adormit inainte sa ajung eu acasa, imi lipsea ritualul nostru de noapte buna. Totusi, spre consolarea mea, zilele astea sunt rare. Barbatul s-a ocupat de copil si mi-a spus la telefon ca ma asteapta cu cina calda si cu un vin bun.

Ma mir ca nu mergea lumina in fata casei. Merg sa vad de ce si dau de un miros oribil, puternic, greu de identificat. Mi-a intors stomacul pe dos, la propriu, dupa 30 de secunde in fata casei noastre. Era o combinatie de miros de ghena, transpiratie, bar infect… brrr…

Intuneric fiind, scot mobilul si incerc sa-l folosesc drept lanterna. Imi era frica, mi-a crescut pulsul Continuarea

Rasismul la romani

Crescand in Romania „la bloc”, auzeam deseori sfaturi educative: „uita-te ce murdara esti, ca o tiganca!” sau „nu mai strigati, ca nu sunteti tigani!”. Iar daca se certau copiii din fata blocului, mereu se gasea vreunul sa spuna „esti un tigan!”.

Un alt coleg de clasa, tigan, baiat extrem de inteligent de altfel, primea din principiu 5. Daca profesorii erau deosebit de bine dispusi, ii mai dadeau si 7. Eu nu intelegeam de ce, iar explicatia era absurda: „e tigan, ce sa-i faci!”. Continuarea