Despre spaga si normalitate

Nu stiu cum se simt alti expati, dar cand vad scandaluri din categoria „spaga in scoli” sau „politicianul X, acuzat de coruptie”, eu ma simt oarecum fericita ca am plecat din Romania. Este un sentiment total absurd, o stare de usurare.

In Romania nu imi gaseam pacea si linistea sufleteasca, pentru ca prea multe lucruri din viata de zi cu zi functionau prost sau deloc.

Cand am auzit de treaba asta cu atentiile pentru invatatoare, m-am gandit la mama. Pentru ca a refuzat sa „sponsorizeze” diversi stimabili de la scoala cu o vehementa de admirat, mama avea abonament permanent la directiune. Mergea de fiecare data cand era chemata, Continuarea

Anunțuri

Cresterea bilingva – anul trei

Sarbatorim in curand trei ani de cand dormim mai putin si de cand radem mai mult, trei ani superbi, de cand suntem parintii unui baietel.

Sarbatorim, de asemenea, trei ani de cand experimentam cresterea bilingva a piticului. Cateva ganduri despre aventura noastra, fiind intrebata deseori despre asta.

Despre noi

Relatie binationala (eu romanca, el austriac), traim in Austria. Vorbim germana (cu dialect austriac) de cand ne stim. Consortu’ se chinuie mult cu romana. Deja intelege conversatiile simple- medii si vorbeste putin. Stie sa-si comande o cafea si o friptura la restaurant, stie sa primeasca oaspeti si sa-i intrebe in romana daca vor cafea sau bere sau daca le e foame, somn, sete, frig, etc. Stie sa strige „copile, hai sa-ti dau pantalonii” si sa spuna „sfatosule!”. Si mai stie sa exclame: „Vaaaai, Sophie!” cand il tachinez. Continuarea

Never give up on something that you love. Really?

Cred ca deja am ajuns la punctul de saturatie pentru sfaturile astea filozofice. Toti trainerii astia motivationali incep cu basme de genul „sa nu renunti niciodata la ce-ti place”, etc etc. Probabil ca suna bine si ca oamenii vor sa creada in asta, au nevoie de speranta, au nevoie de cineva care are incredere in ei.

Dar ce te faci cand copilul tau, total pe langa un subiect, nu vrea sa renunte la el? Ce te faci, ca parinte responsabil, sau ca prieten, sau ca membru al familiei, cand vezi ca omul ala efectiv NU are talent deloc.

Cine esti tu, sa te pui cu Ghandi? Sau cu Octavian Paler? Sau cu restul „Dumnezeilor” autoproclamati de pe Facebook?  Continuarea

Am revenit

Ultima luna a fost plina de treaba neprevazuta si asta e, am neglijat blogul.

Chiar daca sunt doar la inceput, am primit niste mailuri foarte simpatice si chiar am cativa followeri 🙂 yey.

Astazi am primit un telefon dramatic, de la o cunostiinta din Romania. Femeia ar fi platit unei firme de „consultanta” cateva sute de euroni, ca sa mearga in Austria sa lucreze ca ingrijitoare de batrani. Surpriza totala cand a realizat ca a ramas cu banii platiti in avans si nu mai da de acea „firma”.

Un checklist pentru toti care isi cauta joburi in strainatate:

– Orice firma de intermediere de joburi are un sediu, e inregistrata in vreun registru al comertului, etc. Verificati inainte!

– Nici o firma normala la cap nu cere comision in avans. Sunt unele care vor cere, dupa primul salar, o suma stabilita inainte, desi de obicei, recruiterii obtin comisioanele de la angajator si nu de la angajat. Perfect legal. Dar niciodata comisioane si taxe in avans, inafara de institutiile statului (de exemplu pentru permis de munca).

– De asemenea, un job fara un contract valid nu miroase bine. Contractele de munca de afara pot fi verificate, deseori pentru sume mici sau chiar gratis, de fortele de munca din tara respectiva. Pe langa asta, mai sunt asociatii garla care ajuta si stau la dispozitie pentru intrebari.

– Tot la contracte: nu semnati contracte de nici un fel, daca nu le intelegeti. E obligatia fiecaruia sa nu dea cu subsemnatul ca primarul.

– Necunoasterea legii nu este o scuza. Chiar daca firma sau Dumnezeu va promite ca veniti aici si o duceti regeste, ca nu aveti nevoie de acte sau mai stiu eu ce mituri stiintifico-fantastice, recomand un reality check.

Recomandarea mea: nu mergeti in strainatate „pe stanga”, fara un plan B si oameni care stiu in permanenta unde sunteti. Chiar daca suntem in faimoasa Uniune Europeana, se pot intampla multe.

– Sophie

Ce am invatat in strainatate

Sunt cat mai multi Romani care pleaca din tara si vor sa se stabileasca afara. Despre strainatate se vorbesc multe, se povestesc si mai multe, asa ca va prezint lista mea de mituri, bazata doar pe experientele personale.

# Nepotismul afara

Austriecii numesc asta „Freundlwirtschaft”, un fel de economie a prieteni(i)lor. Da, si afara conteaza cine esti, de unde vii, la ce scoala ai fost, daca il cunosti pe Xulescu si daca te place Ioneasca. Situatia pare diferita, fiind impachetata intr-un ambalaj discret si asezonata cu o portie de diplomatie atat de rafinata, incat este greu de interpretat.

Diferenta fata de Romania: o relatie iti deschide o usa, dar restul depinde doar de tine. Iar daca te tii te treaba, motivatia si munca se rasplatesc.

# Vei fi judecat

Discutiile despre capra vecinului sunt peste tot. In tarile germanice, nu le vei afla decat dupa multi, multi ani, in care vei invata din experienta sa interpretezi diplomatia (falsa). Este indicat sa nu judeci si tu, la randul tau (ceea ce este foarte greu) si sa inveti regulile jocului cat mai repede. Continuarea

Rasismul la romani

Crescand in Romania „la bloc”, auzeam deseori sfaturi educative: „uita-te ce murdara esti, ca o tiganca!” sau „nu mai strigati, ca nu sunteti tigani!”. Iar daca se certau copiii din fata blocului, mereu se gasea vreunul sa spuna „esti un tigan!”.

Un alt coleg de clasa, tigan, baiat extrem de inteligent de altfel, primea din principiu 5. Daca profesorii erau deosebit de bine dispusi, ii mai dadeau si 7. Eu nu intelegeam de ce, iar explicatia era absurda: „e tigan, ce sa-i faci!”. Continuarea